Procesarea carbohidraților într-un organism sănătos

Metabolismul carbohidraților se desfășoară cu intensități variabile în paralel în organism. Cu toate acestea, nivelul de zahăr din sânge pe stomacul gol este mai mult sau mai puțin constant: între 3,5 și 5,5 mmol/l. Dacă carbohidrații ajung în organism, conținutul de zahăr din sânge crește, dar în aproximativ 2–3 ore revine la valoarea inițială. Procesele care cresc și scad nivelul de zahăr din sânge sunt într-un echilibru dinamic între ele, iar acest echilibru este menținut de un sistem complex de reglare hormonală. Cinci sisteme hormonale sunt implicate în reglarea zahărului din sânge: hormonii pancreasului, anumiți hormoni ai adenohipofizei, glucocorticoizii cortexului suprarenalei, adrenalina medulosuprarenalei, hormonii tiroidieni cu conținut de iod ai glandei tiroide. Insulina produsă de pancreas are efect de scădere a nivelului de zahăr din sânge, iar toți ceilalți factori cresc nivelul de zahăr din sânge, dar fiecare în mod diferit. De exemplu, adrenalina inhibă eliberarea insulinei, astfel că în caz de urgență nu numai că se mobilizează rezervele, ci și procesele de acumulare de energie sunt încetinite.

Insulinorezistența

Atunci când celulele devin rezistente la insulină, acestea nu pot utiliza eficient insulina, astfel că nivelul de zahăr din sânge rămâne ridicat. Organismul nostru simte acest nivel ridicat de zahăr din sânge, motiv pentru care pancreasul produce și mai multă insulină pentru a învinge rezistența și a reduce nivelul de zahăr din sânge. În timp, acest proces poate epuiza celulele producătoare de insulină din pancreas, iar nivelul constant ridicat de zahăr din sânge poate deteriora nervii și organele. Insulinorezistența, din păcate, poate persista ani de zile fără simptome, sau unele dintre simptomele sale pot fi ușor asociate cu alte probleme de sănătate, astfel că mulți trăiesc ani de zile cu insulinorezistență fără să fie conștienți de starea lor reală. Simptomele pot include: nervozitate, oboseală, probleme de concentrare, treziri frecvente în timpul nopții, somn agitat, transpirație semnificativă în timpul somnului, iritabilitate în cazul omiterii micului dejun sau a unei mese târzii, sete excesivă de zahăr, scăderea nivelului de zahăr din sânge în timpul exercițiilor fizice, chisturi ovariene (sindromul ovarelor polichistice). Aceste simptome nu sunt prezente, de obicei, în același timp, iar uneori problema poate fi complet asimptomatică, fiind detectată doar printr-un test de laborator sau în timpul investigațiilor pentru infertilitate.

Cum putem îmbunătăți sensibilitatea la insulină?

În caz de suprapondere, cel mai important este pierderea în greutate. Supraponderalitatea, în special în zona abdominală, reduce sensibilitatea la insulină și crește riscul de diabet zaharat de tip 2. Grăsimile abdominale contribuie în mai multe moduri la acest lucru. De exemplu, ele produc hormoni care favorizează rezistența la insulină în mușchi și ficat. Numeroase studii susțin legătura dintre cantitățile mai mari de grăsime abdominală și scăderea sensibilității la insulină. Înainte de a începe o dietă, este bine să fim conștienți de câteva noțiuni de bază. Alimentele pot fi împărțite în trei categorii principale: carbohidrați, proteine și grăsimi. Organismul își acoperă în mod fundamental necesarul energetic din carbohidrați. Cantități mari de carbohidrați se găsesc în următoarele alimente: pâine, paste, orez, lapte, produse lactate, fructe, alimente preparate cu adăugarea de zahăr. În principiu, este de preferat să evităm consumul acestor alimente, cu toate că în cazul anumitor fructe poate fi făcută o excepție, deoarece acestea sunt indispensabile pentru o alimentație sănătoasă și echilibrată datorită conținutului lor de vitamine și fibre. Aportul de fibre este deosebit de important în dieta pentru insulinorezistență, deoarece acestea sunt compuși care, deși fac parte din categoria carbohidraților, nu sunt descompuse în intestin, astfel că nu cresc nivelul de insulină. De asemenea, este recomandat să acordăm prioritate alimentelor cu indice glicemic scăzut (carbohidrați cu absorbție lentă).
 

Care este cantitatea ideală de carbohidrați pe zi?

Aceasta depinde cu siguranță de mai mulți factori, cum ar fi înălțimea, greutatea, cantitatea de sport și medicamentele recomandate. De aceea, este foarte important ca dieta să fie întocmită întotdeauna de un specialist (de exemplu, un medic specialist sau un dietetician).
Sportul ajută la introducerea glucozei în celule, și asta cu un consum mai mic de insulină, deoarece exercițiul regulat crește sensibilitatea organismului la insulină. Beneficiile acestui tip de activitate fizică pot persista chiar și până la 20 de ore după o sesiune de 30-60 de minute, deci efectul nu este resimțit doar în timpul exercițiilor, ci și după acestea. Conform specialiștilor, pierderea în greutate are, de asemenea, o importanță majoră în normalizarea valorilor, iar conform unor studii, chiar și o reducere a greutății corporale cu 5-10% poate aduce rezultate semnificative, deoarece îmbunătățește toleranța la glucoză și scade nivelul de insulină.
Majoritatea persoanelor cu insulinorezistență fac doar exerciții cardiovasculare, însă, de fapt, se pot obține rezultate mai bune dacă acestea sunt combinate cu exerciții de forță. Într-adevăr, construirea masei musculare este aproape la fel de importantă în reducerea insulinului și normalizarea metabolismului carbohidraților precum pierderea de grăsime. Este recomandabil să facem cel puțin de 5 ori pe săptămână câte 30 de minute de exerciții fizice, din care 3 pot fi antrenamente cardiovasculare și celelalte 2 antrenamente de forță. De fapt, este nevoie de acestea din urmă - adică construirea masei musculare - deoarece mușchii noștri sunt capabili să absoarbă glucoza direct, fără insulină. Din acest lucru rezultă că cu cât avem o masă musculară mai mare, cu atât avem nevoie de mai puțin insulină, ceea ce duce la o scădere a cantității necesare.